Am îngropat 7 cifre ca să aflu că 62 % dintre noi știu deja TOTUL

De ce România e pe ultimul loc în Europa la inovație și de ce confundăm sistematic produsul cu nevoia

TL;DR: Am cercetat ecosistemul de business românesc despre inovație. 62% cred că știu tot ce trebuie să știe. Rezultatul? Suntem ultimii în Europa la inovație, singura țară fără progres în 5 ani. Spoiler: problema nu sunt ideile, ci faptul că nu știm ce căutăm.

Înmormântarea unei iluzii

Să începem cu o “înmormântare”. Pentru că în România, avem idei. Avem tools. Avem talent. Dar nu avem progres. Așa că azi îngropăm o iluzie: că ideea e tot ce contează.

RIP Idee (1990-2025): Te-ai născut din entuziasm. Ai murit în testare.

Paradoxul românesc care ne bântuie

Daniel David, autorul cărții "Psihologia poporului român", spune că tinerii români sunt inteligenți și au creativitate similară cu cei din Vest. European Innovation Scoreboard 2025 ne plasează pe ultimul loc în Europa la inovație, singura țară fără progres relevant în ultimii 5 ani.

Cineva minte... sau ceva ne scapă fundamental în modul în care abordăm inovația.

Anatomia unui eșec "perfect" - lecția feexers

Am construit feexers - aplicația cu 4.7 stele în App Store, NPS 73, și 91% dintre clienți care își evaluau profesionistul cu 5 stele. Am aplicat toate metodologiile consacrate: Blue Ocean Strategy, cercetare exhaustivă, marketing strategic (Segmentare-Targetare-Pozitionare), Branding, Naming, Design Thinking, Agile, … Eram echipa perfectă cu execuția perfectă, cu foști executivi de top, toți pe la 25 de ani dar cu 30 de ani de experiență;-)

Și tot am eșuat spectaculos.

Problema? Am construit o bijuterie tehnologică într-o piață 95% nefiscalizată, unde majoritatea lucrărilor se fac la negru, fără facturi, cu bani cash. Am fost Netflix-ul serviciilor la domiciliu într-o lume care încă închiria DVD-uri de la chioșc.

Mai grav, am folosit paradigma tradițională VOC (Voice of the Customer) - am întrebat clienții ce vor, nu am înțeles ce nevoi au cu adevărat. Am confundat perfecțiunea execuției cu înțelegerea nevoii reale. Timing-ul bate perfecțiunea. Și cultura bate strategia.

Ironia supremă? IKEA ne-a contactat pe noi, apreciind transparența aplicației. Am fost foarte aproape de un parteneriat major cu un retailer DIY din România. Dar în ultimul moment, headquarters-ul european a decis să dezvolte propria aplicație intern. Din câte știu, la momentul actual încă nu este vreun retailer DIY în Europa care să aibă propria aplicație de on-demand home services.

Confuzia fundamentală: ce este o nevoie?

Înainte să vorbesc despre cercetarea națională, să clarific o problemă de bază. Am întrebat 70 de specialiști din companii ce este o nevoie. Am primit 16 definiții diferite. Șaisprezece!

Când experții nu se înțeleg asupra definiției de bază, ce șanse are clientul? Dacă ne începem strategia cu o iluzie conceptuală, unde ajungem?

Unii spun că nevoia este "o dorință", alții că e "o necesitate", alții "o funcționalitate", "o motivație", "o aspirație". Această confuzie nu e doar academică - ea se reflectă direct în modul în care abordăm inovația.

Realitatea? Majoritatea companiilor folosesc în continuare paradigma VOC (Voice of the Customer) - o abordare ‘idea-centric’ care îi întreabă pe oameni ce vor, raportat la universul existent al soluțiilor, nu ce nevoi au cu adevărat. Cum a spus cândva profesorul Theodore Levitt de la Harvard Business School: "Oamenii nu vor o mașină de găurit. Vor o …gaură."

“Biopsie” a ecosistemului de  inovație din România

Pentru că experiența personală e necesară dar nu și suficientă, cu sprijinul ROTSA, RBL, Techcelerator și a celor de la Strategyn din Statele Unite, am inițiat un proiect de cercetare națională despre cum inovăm în România folosind o metodologie științifică validată la nivel global. Am analizat 26 de nevoi specifice procesului de inovație, folosind pentru prima dată în România, una din cele mai bune metodologii din lume, Outcome Driven Innovation & Jobs To Be Done (ODI&JTBD), împărțite pe 5 dimensiuni: Strategie, Oportunitate, Soluție, Implementare și Impact. Abordarea este exploratorie - am căutat să identificăm ‘patterns’ recurente în comportamentul inovatorilor din România, nu să producem statistici exhaustive, ci ‘business intelligence’ direct aplicabil.

Iluzia competenței colective

Prima descoperire tulburătoare: 62% dintre companii cred că au toate răspunsurile despre cum să inoveze. Doar 38% recunosc că nu știu. Acesta este portretul unei autosuficiențe colective care ne ține captivi în propriile convingeri.

Paradoxul maturității lovește crud: cu cât companiile sunt mai mature, cu atât crește iluzia competenței. 45% din startup-uri recunosc că au probleme în modul cum inovează, în timp ce în companiile mature doar 29% admit acest lucru. Cu alte cuvinte, 71% dintre antreprenorii din companiile mature consideră că știu totul …

Harta dezastrului sistemic: unde se rupe filmul

Analizând segmentul care recunoaște problemele (acel 38% care "știe că nu știe"), am descoperit că opportunity score-urile (pe o scala de la 1 la 20) - cu cât sunt mai mari, cu atât oportunitatea de îmbunătățire e mai mare - dezvăluie o imagine devastatoare:

Pe categorii mari:

• Soluție: 12.1

• Impact: 11.5

• Oportunitate: 10.9

• Implementare: 10.3

• Strategie: 9.7

Traducere: Ne aruncăm cu entuziasm în construirea soluțiilor, dar neglijăm complet fundamentele. Construim case fără să știm dacă e terenul nostru.

Detaliile care dor: top 10 probleme

Cele mai mari oportunități de îmbunătățire (cele mai mari probleme) sunt:

1. Determinarea modelului de business (12.8) - Nu știm cum să definim propunerea de valoare

2. Lansarea solutiei (12.0) - Nu știm cum să facem bani din soluție

3. Definirea soluției (11.5) - Nu știm să identificăm cea mai bună soluție

4. Înțelegerea oportunităților (11.1) - Nu știm cum să măsurăm dimensiunea unei oportunități

5. Determinarea impactului (11.0) - Nu știm prea bine să măsurăm satisfacția clienților

6. Determinarea strategiei de creștere (10.7) - Nu știm ce segmente să adresăm

7. Dezvoltarea soluției (10.6) - Nu știm să producem versiuni funcționale

8. Identificarea nevoilor clienților (10.1) - Nu știm să definim setul complet de nevoi

9. Proiectarea soluției (10.0) - Nu știm să identificăm factorii esențiali ai experienței

10. Selecția pieței (9.3) - Nu știm suficient de bine să identificăm piețele atractive

Key Insights

Companiile românești își pierd timpul în loc să fie eficiente în procesul de inovație. Nu știm să ne definim rapid și clar:

• Propunerea de valoare pentru clienți

• Modelul de business prin care facem profit

• Strategia de creștere potrivită

• Segmentele de clienți pe care să ne concentrăm și nevoile asociate

Ne concentrăm dominant pe soluții, pe dezvoltarea unei … “mașini de găurit” din ce în ce mai performante, fără să ne întrebăm dacă clientul chiar are nevoie de o gaură - când de fapt tot ce vrea este să pună un tablou pe perete.

De la VOC (idea-centric) la need-centric: de ce trebuie să schimbăm abordarea

Majoritatea proceselor de inovație pe care le folosim în România pornesc de la paradigma VOC (Voice of the Customer) - o abordare "idea-centric" care presupune că dacă întrebăm clienții ce vor, vom afla ce să construim.

Problema fundamentală? VOC-ul ne duce în eroare sistematic. Clienții nu știu să ne spună ce nevoi au cu adevărat. Ei ne descriu potențiale îmbunătățiri la soluțiile actuale, nu nevoi. Rezultatul? Pivotări în cerc si cel mult…optimizări marginale, in niciun caz ‘disruption’. Dacă pornești greșit, orice execuție devine doar accelerare în gol.

Toate uneltele noastre favorite - Design Thinking, Lean, Agile - sunt excelente, dar doar dacă pornești de la o nevoie reală, ‘solution-agnostic’, nu de la o idee strălucită sau de la ceea ce crede clientul că vrea.

Cifre care dor, dar și care inspiră

România se află la 38% din media europeană în European Innovation Scoreboard. Suntem pe ultimul loc. Progresul nostru în ultimii 5 ani? Cvasinul. Suntem singura țară din Europa fără progres.

Între timp, metodologiile care pun nevoia înaintea ideii au rate de succes de 86%, comparativ cu 10-11% pentru metodele tradiționale "idea-centric" pe care le folosim noi (surse: HBR, PWC si Strategyn).

Nu e vorba de lipsa de talent sau de creativitate. E vorba de proces. E vorba de a înțelege că inovația nu înseamnă să ai idei strălucite, ci să rezolvi nevoi reale pe care le înțelegi mai bine decât oricine.

Shift-ul necesar: de la idee la nevoie

Avem nevoie de un “shift” de paradigmă în modul în care gândim inovația în România:

De la: "Inovația este un proces prin care organizațiile transformă idei în produse noi"

La: "Inovația este procesul prin care creezi o soluție care răspunde unei nevoi reale, neadresate"

Nu mai putem continua să inovăm la întâmplare, bazându-ne pe intuiții și pe ceea ce cred clienții că vor. Avem nevoie de procese inovatoare, riguroase, științifice, care pun nevoia reală în centrul deciziilor. În prezent nu le avem:

Ce urmează: shift-ul practic

Vrem să înțelegem complet cum gândim inovația în România și să construim un hub de inovație ‘process-based’ cu cei mai buni experți, pentru a provoca ieșirea din această situație.

Datele preliminare sunt clare și consistente: România are talent și creativitate, dar ne lipsește procesul prin care să le transformăm în soluții care rezolvă nevoi reale.

În lumea BANI (Brittle, Anxious, Non-linear, Incomprehensible) în care trăim, provocată de AI și instabilitate globală, 84% dintre CEO-ii globali consideră inovația prioritate majoră pentru creșterea în următorii 5 ani. Dar 94% dintre ei sunt nemulțumiți de performanța organizațiilor lor în inovație (sursa: BCG).

Am scris anterior despre cum să cotropim haosul prin integrarea creativă a metodologiilor, evaluând procesele relevante pe 4 principii ale teoriei haosului: sensibilitate la condițiile inițiale, impredictibilitate, complexitate/neliniaritate, și atractori stranii.

Nu sunt evanghelistul vreunui framework. Am identificat însă un proces integrat care ar putea crește semnificativ rata de succes în inovație:

Faza 1 - "Need-Centric": ODI&JTBD pentru claritate strategică

• Identifică nevoile stabile în haos

• Elimină subiectivitatea și reduce riscurile sensibile la condițiile inițiale

Faza 2 - "Idea-Centric": Design Thinking pentru creativitate ghidată

• Creativitate

• Aduce empatie și inovare, orientate spre nevoile reale identificate in faza 1

Faza 3 - "Delivery-Centric": Agile pentru adaptare rapidă fără haos a conceptelor dezvoltate in faza 2

• Implementarea rapidă

• Permite adaptabilitatea continuă cu ținte clare

• 
  

Avantajele integrării:

• Claritate în confuzie: ODI&JTBD oferă fundația solidă-reperul imuabil: nevoia

• Creativitate ghidată: Design Thinking plecând de la nevoi validate

• Adaptare rapidă fără haos: Agile cu obiective clare din start, fără ‘fail fast’ sau pivotări inutile

• 
  

Eșecurile vor exista mereu, dar măcar să eșuăm din motive bune - nu pentru că am construit răspunsul perfect … la întrebarea greșită. Am bifat deja această căsuță cu feexers.

Ce-ar fi dacă în loc să generăm 100 de idei... am înțelege o singură nevoie mai bine decât oricine? Asta face diferența între zgomot și inovație reală.

Provocarea rămâne deschisă: suntem pregătiți pentru această "operațiune specială" în inovație? Pentru că România nu are nevoie de încă o teorie despre inovație. Are nevoie de un ecosistem funcțional care să transforme potențialul în rezultate concrete. Pentru că România merită mai mult decât ultimul loc în Europa.

E un punct de plecare pentru o discuție mai largă, nu un verdict final. De aceea intenționez să construiesc un hub de inovație - să-i spunem „laborator"- unde procesele pornesc direct de la nevoile identificate în cercetare - pentru a testa la scară mai mare și a verifica dacă răspund eficient provocărilor reale cu care se confruntă companiile.