Umanitatea la 83 de dolari pe acțiune

O furnică a intrat la bursă. Întrebarea e cine joacă rolul greierelui.
Miercuri seara, umanitatea a primit un preț: 83 de dolari pe acțiune. Nu toată umanitatea, desigur. Doar promisiunea Anthropic, compania care și-a scris în statut că va dezvolta inteligența artificială „pentru beneficiul pe termen lung al umanității”. Joi a debutat pe Nasdaq, cu cea mai mare listare din istorie și un simbol de o modestie pitorească: ANT. Furnica.
Știm fabula. Furnica se gândește la iarnă, greierele cântă toată vara. Doar că acum furnica a intrat într-o piață care cunoaște un singur anotimp: trimestrul.
L-am întrebat pe Claude, AI-ul companiei, ce crede despre listare. Din prima frază mi-a spus că e parte interesată. Probabil cel mai onest rând din tot sezonul de IPO-uri.
Furnica și-a pus lacăt
Anthropic știe ce urmează. E un PBC (Public Benefit Corporation), o formă juridică ce îi permite să pună misiunea înaintea profitului. Îi permite, dar nu obligă. Așa că a pus un lacăt: un Trust fără interes financiar numește majoritatea consiliului de administrație. Cheia rămâne însă la fondatori, care au majoritatea voturilor în adunarea acționarilor.
Istoria nu e prea încurajatoare. Danone și-a trecut misiunea în statut în 2020, iar în 2021 două fonduri cu mai puțin de 6% din acțiuni au făcut atâta presiune încât au obținut plecarea CEO-ului care o construise. Misiunea a rămas pe hârtie. Danone nu avea lacăt. Anthropic are, dar niciun lacăt de felul acesta n-a fost testat la o asemenea scară.
Scrisoarea fondatorilor Anthropic e sinceră și arată costuri deja plătite pentru principii: un model amânat din motive de securitate, cu venituri pierdute. Dar promisiunea-cheie stă într-un cuvânt mic: compania „poate” încetini dezvoltarea din motive de siguranță. Poate. Nu „va”.
Greierele are card de credit
E comod să ne întrebăm dacă furnica va rezista. E mai incomod să ne întrebăm dacă rezistăm noi.
FMI estimează că datoria publică globală va trece de 100% din PIB până în 2029, un nivel atins doar după al Doilea Război Mondial. Trăim tot mai bine pe banii copiilor noștri. Aici apare un izomorfism pe care îl găsesc greu de ocolit. Ciclul electoral e EPS-ul politicii: politicianul se uită la alegeri cum CEO-ul se uită la trimestru. Greierele nu e leneș. Are doar card de credit.
Rareori ne schimbăm când pericolul e doar un nor la orizont. De obicei ne schimbăm abia după ce furtuna a trecut peste noi: ONU a apărut după un război mondial, iar regulile bancare stricte după criza din 2008. Excepția rară e Protocolul de la Montreal, din 1987, când lumea a interzis substanțele care distrugeau stratul de ozon înainte de dezastru. A fost posibil pentru că existau înlocuitori ieftini, deci renunțarea nu a costat aproape nimic. La AI e invers: prudența costă enorm. Dacă istoria se repetă, la AI vom învăța tot după un șoc. Întrebarea e doar cât de mare.
Ultimul om
Poate că problema e mai veche decât bursa. Nietzsche vorbea despre „ultimul om”: cel care spune că a inventat fericirea și clipește mulțumit. Eliade vorbea despre omul unei lumi fără sacru: cel pe care nimic nu-l mai leagă de cei dinaintea lui și de cei care vin după el. Hedonismul e, în fond, o preferință pentru prezent. Iar EPS-ul, alegerile și datoria sunt același hedonism, la scară mare.
Desigur, fiecare epocă s-a crezut decadentă. Iuvenal se plângea de „pâine și circ” acum aproape două mii de ani. Diferența e că greierele de azi are în mână o putere fără precedent. Pentru prima dată, preferința lui pentru prezent poate costa viitorul tuturor.
Cine e greierele?
Joi, în primele minute de tranzacționare, piața a plătit 111.50 dolari pentru aceeași promisiune. Cu 34% mai mult, fără ca furnica să fi făcut ceva între timp. Greierele n-a așteptat nici măcar o zi.
Rolul greierelui l-am luat noi. Fără audiție. Am cumpărat acțiunile furnicii cu bani luați de la viitor și așteptăm ca ea să se gândească la iarnă pentru noi.
De acum înainte, presiunea EPS-ului vine în fiecare trimestru, dar dacă misiunea rezistă vom afla abia în ani. Iar dacă nu rezistă, pașii mici nu se vor vedea, fiindcă toți vom da refresh la EPS. Și atunci costul de oportunitate ar putea fi umanitatea însăși.
Rămâne o singură întrebare: când ne uităm în oglinda pieței, vedem furnica sau greierele?
P.S. Acesta nu e un sfat de investiții. Dacă ai cumpărat acțiuni ANT, felicitări: ești, legal, acționar al unei promisiuni făcute umanității. Cu drept de vot, dar nu chiar atât cât ți-ai imagina.
P.P.S. Fabula, ca să fiu corect până la capăt, nu spune nicăieri că furnica era listată la bursă.
Surse































Comentarii